Povestea mea
Încă din copilărie am fost profund atrasă de lumea nevăzută și de întrebarea esențială: „De ce am venit aici, în această viață?”
Îmi amintesc cu claritate momentele petrecute la bunici, în vacanțele de vară, când aveam în jur de zece ani și îmi repetam neîncetat: „Trebuie să-mi amintesc de ce am venit. Trebuie să-mi amintesc ce am de făcut.”
Simțeam o chemare interioară intensă, însoțită de frustrarea de a nu putea da o formă concretă percepțiilor subtile care mă traversau.
Singurul gând care revenea mereu în conștiința mea era dorința profundă de a-i ajuta pe oameni să nu mai sufere. Nu înțelegeam de ce suferința părea atât de prezentă și inevitabilă în jurul meu — simțeam, instinctiv, că nu este necesară.
Din această convingere s-a născut prima mea alegere de drum: aceea de a deveni medic.
Am început să meditez pe la vârsta de 12 ani. Mama a trecut printr-o problemă de sănătate care a adus-o în contact cu bioenergia, iar de aici s-a deschis această ușă pentru amândouă. Tot atunci am început și eu să merg (episodic, la început, regulat mai târziu) la sesiuni de bioenergie. Cu fiecare întâlnire mi se întărea credința că noi, oamenii, avem o capacitate imensă de vindecare și regenerare, care are nevoie doar să fie activată și pusă la treabă.
Ca urmare a acestor sesiuni, am început să mă joc cu palmele și să ating (fie pe corpul meu, fie pe ceilalți) zone dureroase, care se eliberau imediat. Mi se părea amuzant. Și prietenilor mei la fel, pentru că reușeam să îi scap de dureri de cap.
La 13 ani am aflat prima oară despre psihologi. Mă uitam, pe furiș, la documentare pe Discovery channel despre Profiling și într-un fel total nebănuit, m-a atras acest lucru instantaneu. Am început apoi să citesc despre psihologie, cu ce se ocupa, ce poți să faci cu ea, ce ramuri există samd. Și astfel, pe lângă medicină, a apărut o nouă pasiune.
Timp de câțiva ani, am trăit între două pasiuni aparent paralele, fără să pot alege cu adevărat între ele.
Totul s-a schimbat însă la vârsta de 17 ani, în vara dinaintea clasei a douăsprezecea, când una dintre bunicile mele a plecat din această lume — în brațele mele. A fost un moment care avea să se imprime adânc în ființa mea, devenind una dintre cele mai mari traume și totodată un punct de cotitură.
Atunci am crezut că nu-mi place moartea și că, dacă aleg psihologia, voi lucra doar cu cei vii. Ce iluzie…
În al doilea an de facultate am intrat pentru prima dată în contact cu realitatea dură a cazurilor din spitalul Obregia. Impactul a fost puternic, iar teama m-a făcut să mă distanțez complet de zona spirituală. Mi-am spus că e timpul să mă concentrez pe lucruri concrete, „normale”. Totuși, la finalul facultății, am ales o formare în psihoterapie care aducea în prim-plan tocmai ceea ce încercasem să evit: metafora, dramaterapia, psihologia transgenerațională, înțelegerea bolii ca simbol.
Încă din primii ani de studii am început să lucrez, din dorința de a fi independentă financiar și de a-mi demonstra mie însămi că pot. La început am crezut că va fi o etapă trecătoare, dar costurile formării și nevoia de stabilitate m-au condus într-o altă direcție — cea a mediului corporatist. Acolo am parcurs mai multe roluri, de la relații cu clienții până la coordonarea unei echipe.
Nu mi-am imaginat atunci cât de valoroasă avea să devină această experiență în drumul meu de mai târziu. Tot ce știam era că îmi doream, din ce în ce mai mult, să plec și să îmi creez propriul spațiu de lucru — liber, autentic și aliniat cu chemarea mea interioară.
Câțiva ani mai târziu, această schimbare s-a împlinit firesc. A coincis cu nașterea primului meu copil și cu o nouă direcție profesională: trecerea de la consilierea individuală a adulților la terapia de familie. Am petrecut zece ani în această zonă, lucrând cu toate vârstele — în cabinet, în grădinițe și școli, alături de educatori, profesori, psihologi și studenți.
La un moment dat, am simțit chemarea de a crea o grădiniță și o școală diferită, un spațiu educațional viu și conștient. Totuși, de fiecare dată când proiectul părea să prindă contur, intervenea ceva care îl oprea. Astăzi știu că acele opriri erau forme subtile de redirecționare.
Când a venit pandemia, aveam deja o comunitate solidă de părinți, copii, educatori și studenți. Totul părea clar, stabil și bine așezat. Însă acea perioadă a adus una dintre cele mai profunde transformări din viața mea.
După nașterea celui de-al doilea copil, am trăit ceea ce mulți numesc „trezirea spirituală” — un termen care, deși frumos, nu surprinde întreaga intensitate a acelui proces: valuri de emoții, stări, trăiri și transformări profunde la nivelul corpului și al conștiinței.
Timp de aproape doi ani, am traversat această etapă pe care am numit-o, cu umor și adevăr, „mașina de spălat”. A fost perioada care m-a condus spre o înțelegere reală a procesului de vindecare: descoperirea măștilor, confruntarea cu umbrele, reîntoarcerea la esență. A fost momentul în care am redescoperit spiritualitatea — nu ca evadare, ci ca o formă de normalitate profundă.
În toamna anului 2022, cineva mi-a recomandat să accesez Registrele Akashice pentru a primi răspunsuri. Mai auzisem de ele, dar până atunci nu simțisem nevoia să explorez subiectul. De data aceasta, însă, simțeam că nu mai am alte variante.
Am decis să învăț singură, dintr-un curs online. La început nu vedeam și nu auzeam nimic. Dezamăgirea era mare. În cele din urmă, am apelat la o altă persoană pentru o citire și am primit câteva răspunsuri — dar nu pe toate. Câteva luni mai târziu, un îndemn interior m-a făcut să revin la curs și să încerc din nou. De data aceasta, am ales să citesc pentru alți oameni.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Persoane din toate colțurile lumii, pe care nu le cunoșteam deloc, îmi cereau ajutorul. În timpul citirilor, primeam informații clare și detaliate despre ele și despre viețile lor — informații pe care nu aveam cum să le știu altfel. Așa a început o nouă etapă a călătoriei mele: cea a lucrului conștient cu câmpurile subtile, cu memoria sufletului și cu energia vindecării.
Am continuat să practic și să explorez, în paralel cu activitatea mea psihologică din cabinet. Treptat, am început să înțeleg că misiunea mea depășește granițele psihologiei clasice și că, pentru mine, urma să se deschidă un nou drum — unul care unește știința cu dimensiunea subtilă a ființei.
Schimbarea s-a produs natural. Am început să percep informații despre viitor, să lucrez conștient cu energia, să identific și să eliberez blocaje, să susțin procese de vindecare profundă și de transformare la nivel karmic și energetic. Astfel, am început să facilitez ceea ce numesc „salturi de conștiință” — treceri către versiuni mai aliniate ale Sinelui.
Privind înapoi, realizez cât de mult s-a transformat viața mea în ultimii cinci ani.
M-am vindecat de depresie și anxietate.
Am avut curajul să închei o relație de cuplu care devenise toxică și apăsătoare.
Am vindecat și integrat tipare transgeneraționale care influențau relația cu partenerul, cu banii, cu libertatea și exprimarea autentică.
M-am mutat singură, împreună cu cei doi copii și cele două pisici, în orașul în care visam să trăiesc de mai bine de un deceniu.
Mi-am construit propriul business — un spațiu prin care pot ghida și sprijini oameni în procesele lor de transformare — și care îmi oferă, în același timp, libertatea de a călători și de a crea în ritmul meu.
Mi-am reconstruit cercul de prieteni și acum sunt înconjurată de oameni cu care rezonez profund, alături de care creez relații conștiente și autentice.
Puterea mea de manifestare și capacitatea de a atrage experiențe aliniate au crescut exponențial.
Și lista ar putea continua, pentru că în ultimii ani, fiecare aspect al vieții mele s-a transformat — fie subtil, fie radical.
Astăzi, continui să lucrez cu mine, cu aceeași dedicare, însă dintr-un loc mai conștient, mai blând și mult mai profund.
Cum privesc astăzi lumea?
O percep ca pe un spațiu infinit de posibilități — o țesătură vie de experiențe pământene și nepământene, menite să ne învețe, să ne bucure și să ne transforme.
Cred că viața este o operă în continuă creație, pe care merită să o trăim zâmbind, râzând și pictând cu propriile noastre culori.
Ottaline Penman
Psiholog spiritual, vindecător energetic și cititor în Registrele Akashice.
+40744448071
ottalinepenman@gmail.com